Gradinile lumii

Pe mine, toate imaginile astea cu iz medieval, ma transpun intr-o lume stranie, dar nu straina ... de parca, as fi trait candva pe-acolo Nu e ceea ce-mi doresc acum, insa imi trezesc "nostalgii"... altfel spus, am cazut in melancolie blegoasa

Pentru putin, Gabriela.

Nu e prima oara cand ai senzatia asta, Penelopa, mai stii ca n-o fi asa...

Am gasit si cateva poze din interior...

o casuta in care pot locui confortabil doua persoane (panoul verde indica labelul "Gites de France")...





Se intra pe niste scari in lateral, acolo unde e balconul (micut, insa foarte inflorit, unde poti sa mananci in doi la masuta mov-lavanda) de unde ai o vedere catre straduta ingusta:





Interiorul e simplu, rustic, decorat in alb...









Cate un perete isi descopera structura de piatra pe ici pe colo, ca sa faca atmosfera mai rustica si mai decorativa (la fel bârnele de lemn lasate sa se vada). Solul e tot din piatra, la fel chiuveta...





Dormitorul e simplu, tot alb, couvertura provençala in culoare neutra...





Vederea de la fereastra e ametitoare, se vede masivul muntos cu cararile alea intortocheate. E atat de sus, ca ar trebui doua scari cuiva sa urce pâna la fereastra.
Singura nota falsa, dupa parerea mea, sunt usile dulapurilor (exista unul de partea opusa) care sunt mai degraba japonizante, probabil gazdei ii place atmosfera zen, ca si picioarele lampilor de pe noptiera amintesc tot de Japonia, sunt imitatiile alea pietrele alea suprapuse. Eu as fi pus niste usi grele, ca in traditia locala, tapisate pe interior cu aceeasi tesatura provençala.

Sala de baie e la subsol, trebuie sa cobori o scara din salon (se vede balustrada de fier lânga perete)...





In fine, proprietareasa ne-a povestit ca au renovat singuri, ca au muncit doi ani (de altfel in cartea de oaspeti erau cateva poze din perioada lucrarilor). Casuta a apartinut unui batrân, fost combatant in primul razboi mondial care ar fi decedat in anii -60 fara a avea mostenitori. Dupa decesul lui, primaria a sigilat casa care a ramas inchisa vreo 50 de ani. Cand ei au cumparat-o ca sa o amenajeze, au gasit totul asa cum lasase fostul proprietar, inclusiv un buchet de flori uscate pe o masuta... bineinteles au muncit ca nebunii, acoperisul avea gauri, totul trebuia izolat, securizat, modernizat... insa nimic nu e mai sigur decat o investitie in piatra.

Mie gresia de pe jos mi se pare din alta poveste

tare-mi place cum arata cu usi si gresie cu tot.Mi-ai dat o idee,daca ma apuc sa investesc la tara sa fac ceva cat de cat asemanator deoarece la una din casele de acolo am grinzile iesite in interior iar bucataria are intr-un colt o vatra cu cosul acela lasat pana deasupra ei.Ar arata super placat cu piatra.Imaginile din interior arata ca intr-o casa din povesti.

Nu e gresie, Tinkerbell, e piatra taiata, "pierre de taille" cum spun francezii...
Insa nu stiu ce tip e si din ce cariera provine. Nu stiu nici ce compozitie are de are aspectul acela lucios....

Sigur, Gabriela, lasa tot ce e traditional si nu ezita sa folosesti tesaturile traditionale locale, care sunt atat de pretuite pe la altii...

Oups, acum imi dau seama ca poate vorbeai despre gresia din baie... aia da, e gresie...

Singurul inconvenient la aceste case este lipsa de spatiu pentru plante . Pai, unde as duce eu cele vreo 150 ghivece, peste iarna??? Unde as planta eu atatea flori si arbusti, si copaci, si ...

pai cred ca te-ai limita la plante de exterior care nu ingheata.Noi avem foarte mult spatiu si vad ca ei folosesc totul,fiecare coltisor foarte bine.

Pai, nu ai nevoie sa le duci in casa, Penelopa. Ce sa duci in casa cand iarna e asa de blanda de oamenii n-au nici paltoane in dulapuri?
Insa in astfel de sate medievale gradinile sunt mici: traiesti in ele pentru calitatea vietii (daca esti scriitor sau artist nu poti visa un cadru mai bun) si pentru ca ai o ocazie de venit serios pe toata durata sezonului: e suficient sa deschizi un boutique de souveniruri sau sa vinzi inghetata la turisti bine, in general oamenii au comerturi mai sofisticate decat ce minimizez eu: de la restaurante la galerii de arta.

Si tipul de piatra de care vorbeam (am aflat de la Max cum se cheama): piatra de Travertin.

Aici: http://www.travertin-online.fr/

Mama cum arata piatra asta, e ceva de vis.

Mie imi place casuta ca totul, dar cel mai mult semineul. Intotdeauna am visat sa am asa ceva in casa, dar inca nu mi s-a implinit visul.

Karla travertinul e o piatra superba
Am io o boala la piatra si la lemn,din pacate am coborat la ses si pe aci nu prea piatra
Am vrut sa iau piatra de aia dale pt alei si pt fundatia casei ,dar nu m-a lasat familia ,a zis ca-i saracesc
In cazul ca se poate trai in provence din souveniruri,ma apuc de impletit cosulete si le ornez cu pisici
M=or lasa frantuji?
Sunt si vaccinate si castrate o parte,toate sunt extrem de pupacioase si blande
Revenind ,sunt absolut superbe pozele si ceea ce infatiseaza,mi-ar place si mie sa stau intr-o casa de aia
Nu angajeaza aia administrator?
(stiu sa fac curat,sa spal, sa matur ,sa dau cu sapa si cer doar locuinta si mancare)

Nu, ca se ocupa singura era o curatenie-luna, mirosea peste tot a lavanda, am impresia ca pune extract de lavanda in masina de spalat si in apa de spalat pe jos...
Mi-a povestit ca a prins curaj, au mai cumparat o alta casuta daramata in acelasi sat si s-au apucat de reconstruit. Pâna la urma merita, e un venit suplimentar la vremurile astea de criza si un bun de lasat mostenire la copii...

Super
La noi in zona Borsecului in ultimi 20 de ani au disparut case de patrimoniu
Unele cu o adevarata dantelarie in lemn
Acum cativa ani stateau sa se prabuseasca vreo 5-6 si erau locuite doar de niste caini,in jur erau deja vreo 10 deja facute varza
Nu-ti pot spune cat m-a durut sufletul sa le vad asa
Am sa caut poze sa exemplific
Noroc ca in Schei s-a mai facut ceva si ca exista interdictia de zona istorica,ca altfel vedema niste vile ca in Caraibe

Pai, si nu le cumpara nimeni la Borsec, cum e posibil?
Am mai vazut intr-o statiune, nu mai stiu care, niste case splendide in ruina... cum se face ca nu investeste nimeni in ele, nu sunt puse in vanzare de alesii locali?

Pe alesi nu-i intereseaza
Locurile de sub casa,terenul e mai valoros decat casa si se pot tranti niste hidosenii nemaipomenite
Fiind imobile de patrimoniu nu pot fi demolate sau vandute cu schimbarea functiunii si nu-s rentabile sa bagi banii aiurea in ele
Sunt foste case de vacanta ale unor oameni cu bani,care veneau la ape,marea majoritate sunt si imobile revendicate
La data cand le-am vazut eu inca nu fusesera retrocedate,erau in litigiu
Au functionat multi ani ca vile pt turisti si n-au fost ingrijite,cand ONT-ul sau cum se chema societatea de turism a trebuit sa le cedeze primariiilor si au devenit bunuri in litigiu atunci aia care vroiau sa le cumpere pe mai nimic le-au lasat sa se paragineasca
Cumparau vila pe nimic si revindeau terenul pe foarte multi bani
Cui ii pasa de locuinte de patrimoniu,de vile superbe de peste 100 de ani,tiganii au furat tot ce era de fier(tevi,porti,gaduri,feronerii superbe) si au lasat gauri in urma
Mai fusesera jefuite o data de comunisti,de mobila,de obiecte,de tablouri si ce mai avea omul in casa sa se simta bine si in vacanta(o carte,un patefon si altele)

In timp ce noi ne chinuim cu frigul si zapada, in sudul Frantei au inceput sarbatorile plantelor.

Prima planta sarbatorita e mimoza... un arbust/arbore care creste doar in climat blând si in sol acid (desi sunt cateva varietati care suporta calcarul).

Trebuie sa-l vezi cu ochii tai ca sa intelegi cat e de frumos. Eu pâna n-am vazut n-am crezut...





Cea mai cunoscuta sarbatoare a mimozei, Mimosalia, are loc la Bormes-les-Mimosas, o localitate litorala pe Coasta de azur, in ultimul week-end din ianuarie. E prima intalnire a gradinarilor din an.










Sarbatoarea de la Bormes seamana cu cele de la Sait-Jean-de Beauregard, Courson sau Chaalis, cu targuri si trocuri de plante. Insa celelalte sunt sarbatori populare foarte colorate, uneori traditionale (cu costume populare, carnavaluri, caruri si batalii cu flori) uneori de-a dreptul kitsch...

















Nu are niciun rost sa te chinui sa aclimatizezi un arbust, nu merge in climatul parizian, nici macar in ghiveci... De consolare, francezii din nord s-au repliat pe forsythia pe care au numit-o "mimosa de Paris"... doar taranii din sud se pot bucura de o mimoza in gradina...

Dar ce frumos s-a dezvoltat mimosa asta ! Nu cred ca o forzitie ar reusi sa faca asa spectacol, am incercat sa formez o forzitie ca si copacel, dar dureaza ani buni. Mi-a place sa stau sub acea bancuta, sa beau o limonada si sa astept sa apuna soarele. Voi, nu ?

Hai, ca vin si io cu tine pe bancuta, sa nu te mai plangi ca n-ai cu cine vorbi

pe bancuta cred ca pot sta 3 cu cate o litra de de vin " tamaioasa de babadag " + o ceasca de cafea si ceva dulciuri si sa vezi atunci taclale !!!

Da, Costi!
Vinul pentru tine, cafeaua pentru mine si dulciurle pentru Vernila

Eh, Vernil, forsythia e doar de consolare...
mimosa are in plus un miros dulce, nu foarte puternic, ca de miere... mie fosrythia nici nu prea imi place drept sa spun.

Am fost odata pe coclaurile pe unde creste liber in Provence (tatal lui Max e mare pasionat de planta asta si stie de unde sa o culeaga). Pacat ca nu tine mult in vaza, maxim doua zile, apoi incepe sa se scuture. Am aflat recent ca trebuie sa-i zdrobesti cu un ciocan extremitatea ramurilor care intra in apa ca sa tina mai mult si cred ca asta merge si pentru alti arbusti cu flori, ca liliacul sau iasomia...

Eu fac asa, Karla, dar liliacul tot putin rezista in apa.

Cica trebuie date si cu lac de par ca florile sa transpire mai putin, sa piarda mai putina apa, insa eu n-am incercat... doar daca o sa gasesc vreun lac de par fara miros, nu stiu daca exista.

Gradinile castelului de la Villandry, ultimul construit pe malurile Loirei...
Un castel Renaissance ca mai toate celelalte din zona, insa nu o sa pun poze special cu constructiile (care se vad implicit din diversele unghiuri ale gradinilor), ci cu gradinile à la française, adica stricte, geometrice...totul e taiat si plantat cu precizie milimetrica de catre 10 gradinari.

Castelul si gradinile, etajate pe 4 niveluri, sunt proprietate privata.

O imagine panoramica (Max a lipit mai multe poze intre ele pentru a obtine o imagine de ansamblu) insa montajul contine o iluzie optica: in realitate, perspectiva e liniara, nu curba...





Se vede in prim-plan gradina ornamentala, iar in arrière-plan gradina de legume, separate de un curs de apa. In lateral: gradina de apa, esplanadele, promenadele...

Cateva detalii ale gradinii numite "jardins d'amour": buxusul e sculptat cu teme romantice (inimi intregi si frânte; masti de bal, evantaie etc). Decorurile de schimba in fiecare an si in fiecare sezon...


















in detaliu:









Si o fotografie cu gradina din buxus sculptat, in prelungirea ultimului careu:





Urmeaza cateva detalii din planul indepartat, apoi gradina de legume...