Gradinile lumii

Off, nu stiu cum reuseste lavanda la unii sa arate asa bine!!!
La mine, lavanda mai batrana se lemnifica la baza si arat ca dracu, iar cea tanara abia daca face cateva spice.
Vad in gradina asta adevarate tufe de lavanda, cu multe tulpini verzi si multe spice albastre

Asa pateam si eu la inceput pâna m-am prins cum trebuie sa o tai...
Faptul ca se lemnifica de la baza arata ca ai taiat mai mult decat trebuia la un moment dat. Daca tai prea scurt, ramura se atrofiaza si nu mai creste. Daca tai prea lung, planta se rareste...
Trebuie taiata inca de cand e mica: in teorie primavara si toamna dupa inflorire, insa eu o tai mai des. Am taiat-o in forma de sfera in mai si s-a indesit...

Eu m-as angaja sa tai tufele de lavanda si sa ingrijesc gradina fara nici un ban ... numai sa stau acolo, cateva saptamani

Eu inca mai caut plante albastre pt toate anotimpurile,dar n-am noroc
vara si toamna nu-s acoperite
Frumoasa gradina

O mini-gradina in parcul unui manoir -hotel din Mayenne ( e o zona agricola in jurul orasului Le Mans). Asta e toamna in climatul temperat-oceanic: nicio raza de soare...













Patratele de buxus si trandafiri pe tija, mai de aproape:

Frumoase foc
Acu am ce cauta la plante albastre

E un pic cam stricta aranjarea aceea dupa parerea mea, prea à la française, insa ideea e interesanta: un trandafir pe tija -un buxus- acelasi trandafir in tufa-alt buxus-o pata de albastru samd...

E multa frumusete,in aceste pagini,m-a coplesit!

Un link catre un site internet care regrupeaza mici filmulete tip youtube ale unor gradini de particulari din nordul Frantei (si nu numai).

http://www.jardin-jardinier.com/index.php

Faceti click pe orice gradina in jos de rubrica "tous les film des jardins en un click".

Gradinile sunt in general din patru regiuni franceze (din 20 cate exista in Franta metropolitana): Picardia, Normandia, Limousin, Ile-de-France, cu cateva completari din alte regiuni de peste mari. Site-ul e in completare continua...

Karla ma imbolnavesti de albastreala acum cand vine iarna si nici nu mai am cum sa pun plante albastre.Este superba gradina acea albastra(prima) si eu cred ca si valorifica lavanda nu neaparat comercial ci in gospodarie(pernute cu lavanda,sapun natural,etc).Foarte frumos.Nu m-am interesat ce tip de sol prefera lavanda ca am inteles ca Faresul Orastie ar da fonduri pentru cultura de lavanda.Dar nu se insamanteaza ci se planteaza tufa cu tufa.Dar sa ai un camp de lavanda langa casa...frumos.Si acel camp de irisi albastri...
Si pentru ca tot am vorbit de gradini monocolore am vazut la Novaci o casa cu o gradina care m-a lasat cu gura cascata.Mi-a placut tare mult si era realizata cu flori banale (salvie rosie si crizanteme).Am facut poze din masina o sa le descarc azi sa va arat.De fapt o poza.

V-am adus cateva poze din vacanta in sud, in Provence...

Am fost in apropiere de granita italiana, in zona unde se gaseste orasul Nisa care da numele comitatului (conté de Nice spun francezii). Coasta de Azur se continua pâna la Cannes si Marsilia insa eu am fost in zona cea mai estica a litoralului.

Coasta de Azur nu e ca litoralul Marii Negre, ci e mult mai abrupta, muntoasa si cu plaje de pietre intrucat Alpii se arunca in Mediterana. Satele sunt deci suspendate pe pitoni de stanca iar accesul e foarte dificil pe serpentine inguste (orasele in schimb sunt legate intre ele prin autostrazi si tunele sapate in munte)...









Satul din imagine (care ne-a gazduit) se cheama Sainte-Agnès, e fotografiat dinspre litoral, intrucat are vedere spre mare de la 800 m inaltime. O multime de localitati poarta nume de sfinti, Provence e zona in care ermitii se retrageau de lume in evul mediu, ca-n desert. Sfanta Anna si Maria Magdalena au mormantul in Provence...

Ca toate satele din zona, au castelul medieval al seniorului local in ruine in varful stancii...





--

In interior, satul arata ca toate celelate: stradute inguste, case supra-etajate unele peste altele, piatra peste tot...









Singurul spatiu mai larg e in fata primariei si a scolii...





Si, bineinteles, din diverse unghiuri se vede marea... granita italiana e chiar pe varfum luntelui care se vede in departare, acolo unde se sfarseste autostrada:

Bineinteles, sezonul lavandei s-a incheiat, insa e plin sezonul pentru citrice si masline. Plus ca vegetatia e tot timpul verde iar florile nu lipsesc...
E zona in care se cultiva lamaile de Menton ( e orasul cel mai apropiat) si unde bucataria locala se bazeaza combina citricele si preparatele din peste si miel... cam asta e agricultura locala in sezon.










Maslinele si agrumele cresc in curti ca merele la noi, servec si de plante decorative... Unii taie maslinii ca pe buxusi...









... in spatele acestuia se vede un monument roman, un soi de mausoleu-trofeu ca cel de la Adamclisi, de altfel am fost foarte surprinsi cand ghidul turistic (invatatorul local) ne-a explicat ce nu mai exista in picioare decat doua monumente antice de acest tip, cel din Provence si cel din Romania. Monumentul e situat pe teritoriul satului vecin, care se numeste La Turbie...





Bineinteles, si de aici se vede marea, de altfel monumentul a fost facut cu acest scop, sa fie vazut de departe, din larg...





Se vad si terasele pe care oamenii sunt obligati sa le construiasca sa poata cultiva cate unele... trebuie sa scoate periodic pietrele din pamant, cu care sa construiasca terase niveland pamantul, astfel incat radaciile sa se poata instala... cu ocazia asta iti dai seama ce sansa avem cu pamantul fertil de la noi, in care e suficient sa arunci cateva seminte...

Alte plante care cresc in zona: toate cele cu care noi ne chinuim in ghivece...

Ficusii nostri de apartament arata monumentali in natura (cei din imagine au totusi 100 de ani):









hibiscusi si pasarea paradisului...









plumbago inca in floare (nu chiar asa de spectaculos ca vara, totusi):





Bouganvillea si vita de vie creste ca-n salbaticie, peste tot, pâna si pe marginea strazilor...

trandafirii din sud (creatii Nabonnand in general), ceea ce francezi numesc "la rose du Midi"...





Apoi combinatiile cele mai surprinzatoare: citrice, yucca, vita-de-vie, ficusi, brugmansii...









iar in colturile intunecoase se planteaza tot soiul de arbusti cu fructe decorative colorate, imi scapa numele...





Iar printre ruinele vechi medievale sunt inserate mici gradini medievale, pentru ca pietrele sa para mai putin triste...





Sper ca pozele sa poata fi vazute, ca am impresia ca site-ul gazduitor face figuri...

M-am plimbat alaturi de tine prin intermediul frumoaselor imagini , merci.
Mai spune-ne si de oamenii locului, ca tare imi place cum povestesti

Pentru nimic, Stef.
O sa incerc sa-mi fac curaj sa scriu pe blog mai in amanunt...

oamenii sunt foarte amabili in zona, in fine, taranii si locuitorii din micile orase, vreau sa spun populatia zis rurala... (ca orasele mari nu m-au interesat, abia am traversat Nisa si Monte-Carlo in masina).

Rar am vazut oameni atat de deschisi, doar gasconii ce mai sunt atat de amabili si de simpli. Te abordeaza pe strada, te intreaba de unde esti, iti povestesc toate bazaconiile. Pe drumurile acelea inguste (unde trebuie sa fii foarte atent ca abia trec doua masini una pe langa alta) se opresc ei si-ti fac semn de la volan sa treci, pentru ca nu esti din zona... de obicei localnicii te claxoneaza fara jena prin alte zone, ori ei sunt de o gentilete...

Insa cu cat intri in teritoriu si te afunzi in munti, cu atat oamenii sunt mai taciturni si mai retinuti, foarte departe de galagia litorala...

Si mie mi-au placut pozele.

Unele imagini zici ca-s din Grecia, seamana tare mult tarile mediteraneene intre ele. Si daca or fi frumoase vara, sunt si mai frumoase toamna-iarna cand la noi e frig si la ei e soare.

Am fost de un revelion la Atena, ziua erau 20 grade, aproape ca faceam plaja iar grecoaicele umblau cu haina de blana .

Apropo de trandafirii Nabonnand de care ne-ai mai povestit, chiar vroiam sa te intreb : iarna nu intra in repaos ca trandafirii nostrii ? Eram curioasa daca le cad frunzele, ca de musuroire nici nu poate fi vorba ?

Pe bune, grecoaicele umblau in haina de blana? In Provence umblau fara ciorapi si in tricou, cate-o jacheta cand era mai innorat. Ii recunosteai pe localnici dupa cat de lejer erau imbracati, doar vizitatorii ce purtau pardesie sau incaltaminte inchisa...

Nu, trandafirii Nabonnad intra in repaus vara, cand caldura sufocanta de pe Riviera ii blocheaza. Sunt in floare indata ce caldura scade, din septembrie pâna in iunie in climatul mediteraneean. N-am nicio idee cum s-ar comporta in climatul de la noi... in bazinul parizian se comporta cam ca trandafirii normali, insa necesita o protectie zdravana peste iarna bineinteles.

Eu am incercat un "General Schablikin" asta primavara, insa gerul ala teribil mi l-a ucis scurt.

Da, seara scoteau blanurile la plimbare . Noi plecati de la ger si zapada abia aveam cate o jacheta pe noi, dar ele, care nu au frig cand sa le imbrace ? Era si o perioada cu sarbatori, aveau mai multe motive sa le poarte.

frumos frumos ..uf ..ce mi-ar mai place si mie ....

Daca as castiga la loto, as da un sfert pentru azile de batrani, un sfert prietenilor, un sfert copiilor si de restul as colinda lumea. Si nu m-as caza in hoteluri de fitze, ca sa-mi ajunga pentru cat mai multe calatorii.
Asa ca ma bucur de povestirea ta, Karla, cat si de imagini ... Eu inca sunt cu gandul la mini-excursia din Austria, unde m-a plimbat fiica-mea. O sa-i propun sa mergem si la Monte Carlo, ca fiind fiica mea, e la fel de pasionata de calatorii.

Pai nici nu e nevoie de hoteluri de fitze, nici macar de hoteluri pur si simplu.

In Franta (si in alte tari occidentale cum e Italia de exemplu) te poti caza la localnici. Inchiriezi o casa sau o camera, aproximativ ca in pensiunile de la noi. E mai simplu cu o casa ca faci ce vrei, iti poti gati si nu te deranjeaza nimeni.

Insa diferenta fata de pensiunile din Romania e ca in occident nimeni nu are chef pentru vacanta sa aiba mediul de acasa. Deci ti se propun tot soiul de locuinte originale, vechi de origine si renovate cu tot confortul modern. De exemplu, n-are niciun sarm sa te duci in Provence si sa stai intr-o casa construita ieri. Mai ales ca ai de ales dintr-o multime de case originale, care de care mai atractive, astfel incat sa savurezi in intregime specificul locului.

In plus, avantajul e ca sunt foarte bine organizati, ca statul francez coordoneaza, supervizeaza si acorda certificatele de calitate care sunt foarte stricte, astfel incat sa nu risti sa dai banii pe ce nu merita.

Toate ofertele de acest gen sunt gerate internet printr-un site guvernamental, http://www.gites-de-france.com/

Iti alegi ce vrei, unde vrei, in functie de bugetul pe care-l ai. In plus, ai avantajul ca e mai ieftin decat la hotel.

Un exemplu de astfel de locuinta am descris pe blogul meu, cand am fost in Ceveni...

http://lestribulationsdekarla.blogspot.fr/2011/04/le-mazet-de-saint-florent.html

O sa pun niste poze si de la locuinta din Provence (care e tipica zonei)... e ca si cum ai locui ca satenii, in aceleasi conditii si in acelasi mod de viata.

La noi nu exista sistemul acesta, nu-ti propune nimeni pentru inchiriere o casa tipic maramureseana de exemplu, din lemn sau cu decorul traditional (cel putin eu nu stiu sa existe). Ori, asta e o piata pe care e pacat ca nimeni nu incearca sa o dezvolte... probabil pentru ca patrimoniul arhitectural cam lipseste pe la noi.

mie-mi plac tare mult casele astea din piatra,arata ca-n povesti iar gradinile sunt ca un colt de rai.Au intotdeauna putina verdeata in jurul lor.Multumim de excursie Karla.